Genele asociate cu rezistența la antibiotice au fost identificate în mai multe bazine oceanice, iar concentrațiile cele mai ridicate apar în apropierea rutelor maritime intens folosite și a zonelor de coastă dens populate.
Oceanele, un rezervor pentru poluarea de pe uscat
Rezultatele arată că oceanele nu sunt doar spații izolate, ci pot funcționa ca un rezervor global pentru poluarea care pornește de pe uscat. În acest context, urmele genetice pot circula pe distanțe mari și pot ajunge inclusiv în comunități izolate.
Problemele de mediu și cele de sănătate publică sunt strâns legate, iar ceea ce ajunge în ape poate avea efecte mult mai largi decât pare la prima vedere.
Cum a fost realizat proiectul
Cercetarea a fost derulată în cadrul proiectului SeA Care, care reunește mai multe instituții, inclusiv Institutul Național de Sănătate din Italia. Echipa a folosit rutele navale deja existente pentru a colecta mostre de apă din diferite zone marine.
Metoda a permis obținerea unor date din mai multe regiuni, oferind o imagine mai clară asupra felului în care se răspândesc în oceane urmele provenite din activitățile umane.
Alți poluanți găsiți în apă
Pe lângă genele de rezistență la antibiotice, studiul a identificat și microplastice, substanțe chimice din categoria PFAS și material genetic al virusului SARS-CoV-2. Prezența acestor elemente confirmă presiunea tot mai mare exercitată asupra mediului marin.
Oceanele pot deveni un sistem de avertizare timpurie pentru riscurile care amenință sănătatea globală, iar protejarea lor înseamnă, în același timp, protejarea oamenilor care depind de aceste ecosisteme.
