Pablo Picasso a murit pe 8 aprilie 1973, în Franța, la vârsta de 91 de ani. Dispariția sa a închis capitolul unuia dintre cei mai influenți artiști ai secolului XX, dar a lăsat în urmă o operă uriașă, o familie împărțită și numeroase controverse care continuă să-i însoțească numele.
Moartea lui Picasso și ultimii ani de viață
Artistul a murit într-o vilă din Franța, iar cauza oficială a fost un atac de cord provocat de înaintarea în vârstă. Vestea a făcut rapid înconjurul lumii, în condițiile în care Picasso era deja de decenii un reper al artei moderne. Cu un an și jumătate înainte de moarte, muzeele din mai multe țări îi celebraseră împlinirea a 90 de ani, expunând atât lucrări mai vechi, cât și creații recente.
Chiar și în această etapă târzie, Picasso nu și-a pierdut reputația de artist provocator. Unele dintre pictările realizate aproape de final au stârnit din nou scandaluri, semn că stilul său continuase să provoace reacții puternice până în ultimele luni de viață.
Relația cu Jacqueline Roque
Ultimii 19 ani din viață i-a petrecut alături de Jacqueline Roque, a doua sa soție și îngrijitoare. Între cei doi exista o diferență de vârstă de 46 de ani, iar întâlnirea lor a avut loc într-un atelier de ceramică din apropierea vilei artistului. Timp de șase luni, Picasso i-a oferit flori zilnic și i-a lăsat desene făcute cu creta, înainte ca relația să se transforme într-o conviețuire stabilă, începută în 1954.
Despre Jacqueline Roque au circulat opinii foarte diferite. Unele persoane apropiate familiei au descris-o ca pe o prezență supusă, în timp ce copiii artistului au susținut că ea l-a izolat de restul familiei. Tensiunile au continuat și după moartea lui Picasso, când copiii și nepoții nu au fost lăsați să participe la înmormântare.
Lucrările din finalul vieții
În ultimii ani, Picasso a lucrat neobosit, deși simțea tot mai clar efectele vârstei. Vederea și auzul i se deteriorau, iar el observa că și energia creativă era pusă la încercare. Cu toate acestea, a continuat să picteze intens și a realizat sute de lucrări în jurul figurii lui Jacqueline Roque.
Autoportretul a rămas o formă importantă de expresie pentru el de-a lungul întregii cariere. În fazele târzii, aceste imagini au devenit mai simple, mai deformate și mai apăsătoare. Într-un autoportret din 1972, Picasso s-a reprezentat ca un bărbat obosit, cu chip de craniu, barbă neregulată și privire goală, o imagine care indică limpede apropierea sfârșitului.
Unele interpretări critice văd în aceste lucrări târzii o apropiere de universul lui Francisco Goya, artist pe care Picasso îl admira. Simplificarea liniilor și deformarea chipurilor par să trimită la aceeași tensiune vizuală și emoțională care caracteriza creațiile maestrului spaniol din secolul al XIX-lea.
Raportarea la maeștrii vechi
În ultima perioadă, Picasso a manifestat un interes tot mai puternic pentru lucrările marilor maeștri ai trecutului, mai ales pentru Rembrandt van Rijn. În anii 1960, a studiat gravurile acestuia și chiar a proiectat imagini de înaltă calitate pe pereții atelierului pentru a le analiza mai bine.
Una dintre reinterpretările sale, Ecce Homo, pornește de la o gravură celebră a lui Rembrandt, dar schimbă radical perspectiva. Dacă imaginea originală îl prezenta pe Iisus înaintea execuției, Picasso transformă scena într-un spațiu teatral, populat de spectatori, ca și cum ar fi comentat propria ieșire din scenă și felul în care urma să fie privit după moarte.
Moștenirea artistică și moștenitorii
Picasso a lăsat în urmă zeci de mii de lucrări, de la picturi și sculpturi până la gravuri și alte obiecte de artă. În patrimoniul său se afla și o colecție personală, cu lucrări de Henri Matisse, dar și piese de artă africană și polineziană. Averea și operele au fost împărțite între cei patru copii ai săi, născuți din trei relații diferite.
Fiul său Paulo, născut din căsătoria cu balerina ucraineană Olga Khokhlova, a avut o viață complicată și a murit la doar doi ani după tatăl său. Fiica sa Marina a scris ulterior o carte în care și-a exprimat dezamăgirea față de bunicul ei, iar mai târziu și-a vândut partea din moștenire pentru a susține un orfelinat din Vietnam.
Copiii mai mici, Claude și Paloma, au fost născuți din relația cu artista Françoise Gilot. Claude a devenit fotograf și regizor de film, implicându-se și în administrarea moștenirii tatălui său, iar Paloma a ajuns un nume cunoscut în design și parfumerie, inclusiv prin colaborări importante în lumea modei.
Astăzi, administrarea operei și verificarea autenticității lucrărilor continuă prin intermediul structurii create de familia sa. Numele lui Picasso rămâne unul dintre cele mai puternice din istoria artei, atât prin impactul vizual al operei, cât și prin personalitatea care a stârnit deopotrivă admirație, controverse și dezbateri până mult după dispariția sa.
