După ore de tensiune și amenințări dure, Statele Unite și Iranul au ajuns la un armistițiu temporar de două săptămâni, care oprește deocamdată riscul unor atacuri americane asupra infrastructurii iraniene. În spatele anunțului se află însă o miză mult mai mare: pentru Donald Trump, înțelegerea îi oferă o ieșire dintr-o situație periculoasă, dar lasă în urmă întrebări serioase despre costul politic și diplomatic al ultimelor zile.
Un acord venit înaintea unui termen-limită periculos
Președintele american a anunțat pe rețelele sociale că cele două părți sunt „foarte aproape” de un acord definitiv și că a acceptat o pauză de două săptămâni pentru continuarea negocierilor. Mișcarea a venit cu puțin înainte de termenul pe care îl fixase chiar el, după care armata americană ar fi urmat să lovească obiective energetice și de transport din Iran.
Reluarea dialogului depinde și de Teheran, care ar trebui să oprească ostilitățile și să permită redeschiderea completă a Strâmtorii Hormuz pentru traficul comercial. Autoritățile iraniene afirmă că vor face acest lucru, dar susțin în același timp că păstrează controlul asupra zonei strategice.
Trump câștigă timp, după un pariu riscant
Armistițiul îl ajută pe Trump să evite, cel puțin temporar, o alegere complicată: fie să meargă înainte cu o escaladare militară după amenințări extrem de dure, fie să se retragă și să pară că a cedat. Deocamdată, președintele american a obținut ceea ce își dorea, dar doar ca răgaz provizoriu, nu ca soluție durabilă.
Piețele au reacționat rapid la veste. Prețul petrolului a coborât sub 100 de dolari pe baril în tranzacțiile de după închidere, iar contractele futures de pe bursa americană au crescut, semn că investitorii speră că pericolul imediat s-a diminuat.
Replica dură a lui Trump a provocat reacții în SUA
Înainte de armistițiu, Trump lansase amenințări fără precedent la adresa Iranului, inclusiv afirmația că o întreagă civilizație ar putea fi „ștearsă”. Declarațiile au stârnit critici puternice din partea democraților, unii cerând chiar înlăturarea sa din funcție.
Nemulțumiri au apărut și în propriul partid. Unii congresmeni republicani au descris mesajele prezidențiale drept contraproductive sau direct greșite, iar alții au spus că nu pot susține distrugerea unei „întregi civilizații”. Pentru unii aleși republicani, tonul președintelui nu este compatibil cu principiile pe care Statele Unite spun că le apără.
Ce rămâne neclar după încetarea focului
Chiar dacă armistițiul rezistă, multe elemente importante sunt încă incerte. Soarta uraniului îmbogățit al Iranului, considerat baza programului nuclear, nu este clară, iar influența Teheranului asupra aliaților regionali, inclusiv rebelii Houthi din Yemen, continuă să fie un factor de presiune.
În plus, rămâne de văzut dacă Iranul va redeschide efectiv Strâmtoarea Hormuz fără a condiționa tranzitul de taxe sau alte plăți. Într-o declarație ulterioară, ministrul iranian de externe a spus că Teheranul își suspendă operațiunile defensive și va permite trecerea în siguranță prin strâmtoare, în coordonare cu forțele armate iraniene.
El a mai susținut că Washingtonul ar fi acceptat cadrul general al unui plan iranian în zece puncte, care include retragerea forțelor americane din regiune, ridicarea sancțiunilor economice și plata unor despăgubiri pentru pagubele provocate de război. Este greu de imaginat că Trump ar accepta astfel de condiții, ceea ce face ca următoarele două săptămâni să fie în continuare încărcate de riscuri.
Deocamdată, președintele american poate revendica o victorie parțială: a formulat o amenințare extremă și a obținut o pauză în conflict. Dar armistițiul nu înseamnă pace durabilă, iar costul pe termen lung al războiului și al propriilor sale declarații abia începe să se contureze.
