Consilierul premierului britanic, Morgan McSweeney, a admis că a făcut o „greșeală serioasă” când l-a sfătuit pe Keir Starmer să-l numească pe Lord Mandelson ambasador al Regatului Unit în Statele Unite. Decizia este reevaluată în contextul unor noi informații despre legătura dintre Mandelson și Jeffrey Epstein.
Numirea care a ajuns sub semnul întrebării
În lumina dezvăluirilor recente, evaluarea lui McSweeney privind recomandarea făcută se schimbă. El a explicat că, atunci când a susținut numirea lui Mandelson, a avut în vedere experiența acestuia și potențialul său de a ajuta Londra în negocierile comerciale cu Washingtonul.
Schimbarea de poziție vine după apariția unor informații noi despre apropierea lui Mandelson de Epstein, elemente care au reaprins criticile privind modul în care a fost făcută desemnarea.
Critici privind verificările de securitate
Procesul de numire a fost contestat după ce Foreign Office i-ar fi acordat lui Mandelson aprobarea de securitate, în pofida unor rezerve apărute în timpul verificărilor. În același timp, au existat întrebări legate de eventuale presiuni exercitate pentru a grăbi procedura.
McSweeney a respins ferm ideea că Downing Street ar fi cerut cuiva să ocolească regulile de verificare. El a negat că ar fi existat instrucțiuni de ignorare a procedurilor și a susținut că nu a fost exercitată nicio presiune pentru accelerarea procesului.
Starmer, sub presiune în Parlament
Controversa îl afectează direct pe Sir Keir Starmer, care se confruntă cu un posibil vot în Parlament privind acuzațiile că ar fi indus în eroare în legătură cu verificarea lui Mandelson. Situația a devenit mai delicată după ce ambasadorul a fost îndepărtat din funcție.
Mandelson a fost demis după apariția unor noi detalii despre relația sa cu Jeffrey Epstein, iar episodul a lăsat în urmă întrebări politice și instituționale despre modul în care a fost gestionată numirea.
„În interesul național”, spune McSweeney
În apărarea sa, McSweeney a insistat că a acționat cu gândul la interesul național și că recomandarea sa a fost bazată pe convingerea că Mandelson putea fi util pentru relația economică dintre cele două țări. El a respins și ideea că ar fi tratat cu ușurință chestiunile legate de securitate.
Totodată, McSweeney a declarat că Mandelson era mai degrabă un confident decât un mentor și a subliniat că sfaturile sale nu au fost influențate exclusiv de această relație personală. În spatele controversei rămâne însă o decizie care continuă să producă efecte politice la vârful guvernului britanic.
