Premierul Marcel Ciolacu a adus în discuție o temă crucială pentru economia României, aceea a structurii sistemului fiscal. El a subliniat nevoia de a lua o decizie importantă în ceea ce privește direcția pe care trebuie să o urmeze țara în materie de impozitare: menținerea cotei unice, care în prezent este de 16%, sau adoptarea unei abordări bazate pe impozitarea progresivă. Această dilemă reflectă nevoia de a crea un mediu fiscal echitabil, unde toți contribuabilii sunt tratați în mod egal, fără excepții.
În România, sistemul fiscal actual este caracterizat printr-o serie de cote diferite pentru diferite tipuri de venituri. Veniturile salariale sunt impozitate cu o cotă de 10%, la fel ca și veniturile din chirii, în timp ce pentru dividende, cota de impozitare este de 8%. De asemenea, firmele se confruntă cu o cotă de impozitare a profitului de 16%, sau, în cazul microîntreprinderilor, cu o cotă de 1 sau 3% din venituri. Această diversitate a cotelor de impozitare complică sistemul fiscal și poate duce la inechități.
Dacă ar fi să considerăm o modificare a cotei de impozit pe veniturile salariale, de exemplu, o creștere de la 10% la 16% ar avea un impact semnificativ asupra veniturilor nete ale angajaților. Acest lucru nu numai că ar reduce veniturile disponibile ale acestora, dar ar și intensifica povara fiscală totală, ținând cont de contribuțiile la asigurările sociale (pensie și sănătate), care sunt deja substanțiale.
Adrian Bența, un expert fiscal recunoscut, atrage atenția asupra faptului că discutarea cotei unice, fără a lua în considerare contribuțiile la asigurările sociale, nu oferă o imagine completă a situației. El subliniază că, în unele cazuri, totalul reținerilor poate ajunge la 45%, ceea ce reprezintă o povară financiară semnificativă pentru cetățeni. Mai mult, serviciile sociale finanțate prin aceste contribuții nu se întorc întotdeauna la cei care le plătesc.
Un exemplu concret ar fi situația unui angajat cu un salariu brut de 7000 de lei. În prezent, după deducerea contribuțiilor și a impozitului de 10%, salariul net ar fi de 4095 de lei. Dacă cota de impozitare ar crește la 16%, salariul net ar scădea cu 273 de lei, accentuând astfel povara fiscală asupra muncii.
Surse politice indică faptul că social-democrații tind să susțină ideea impozitării progresive, în opoziție cu liberalii, care susțin menținerea cotei unice. Impozitarea progresivă, care presupune taxarea mai mare a celor cu venituri ridicate, este văzută ca un mijloc de a echilibra povara fiscală și de a asigura o distribuție mai justă a sarcinii fiscale.
Ministrul Finanțelor, Marcel Boloș, a menționat că decizia finală în privința politicii fiscale va fi luată la momentul potrivit, în funcție de cum vor evolua lucrurile. El a făcut referire la un raport al Băncii Mondiale, care a recomandat adoptarea impozitării progresive, precum și alte măsuri, cum ar fi reducerea taxării pentru cei cu venituri mici și creșterea cotei de impozitare pentru dividende.
De asemenea, s-a discutat despre eliminarea unor excepții fiscale și despre ideea social-democraților de a introduce un impozit progresiv pe veniturile angajaților de la stat, care depășesc salariul brut al președintelui.
Comparând cu alte țări europene, cum ar fi Italia, Spania sau Belgia, se observă că cotele de impozitare pot varia semnificativ, unele ajungând chiar la 50%. Aceste exemple internaționale pot oferi perspective valoroase asupra modului în care România ar putea să-și structureze propriul sistem fiscal pentru a asigura echitate și eficiență.
