Drumul lui Andy Burnham înapoi în Camera Comunelor s-a scurtat, după ce două obstacole importante au dispărut din cale. Rămâne însă o miză majoră: dacă primarul regiunii Greater Manchester poate câștiga efectiv locul de parlamentar într-o circumscripție unde Reform UK a devenit o amenințare serioasă pentru Labour.
Un loc liber și un veto care nu mai pare posibil
Un deputat laburist a renunțat la mandat, ceea ce îi permite lui Burnham să candideze. Data trecută când s-a creat o astfel de oportunitate, înaintea alegerilor parțiale din Gorton și Denton, conducerea partidului a folosit structurile interne pentru a-i bloca accesul pe listă.
De această dată, semnalul venit din jurul Downing Street este diferit. Nu există intenția de a repeta blocajul, iar după săptămâna în care aproape o treime din partid, inclusiv ministrul sănătății și alți patru membri ai guvernului, i-au cerut lui Keir Starmer să demisioneze, capacitatea sa de a impune o astfel de decizie pare mult redusă.
Adevărata provocare: poate învinge Reform?
Problema esențială nu mai este dacă Burnham poate intra în cursă, ci dacă poate câștiga. În Makerfield, circumscripția unde ar urma să candideze, Reform UK a obținut un rezultat puternic la alegerile locale de săptămâna trecută, câștigând toate cele 11 secții și aproximativ jumătate din voturi în zonă.
La alegerile generale de acum doi ani, același partid sosise deja pe locul al doilea, cu puțin sub o treime din voturi. Nigel Farage a anunțat că formațiunea sa va investi „absolut totul” în această bătălie, ceea ce promite o confruntare dură și foarte tensionată.
Victorie pentru Burnham ar avea greutate politică mult mai mare decât un simplu mandat parlamentar. Ar demonstra că poate readuce o parte dintre alegătorii atrași de Reform și că are încă forța electorală pe care actualul lider Labour pare să o fi pierdut.
Semne de armistițiu în Labour
Interesant este că sprijinul care i-a deschis calea lui Burnham nu vine de la un aliat natural. Deputatul Josh Simons, cel care face pasul înapoi pentru a-i lăsa locul, nu este din aceeași zonă politică a partidului. El este apropiat de ministra de interne Shabana Mahmood și a condus anterior think tank-ul Labour Together, asociat cu aripa care l-a susținut pe Starmer în ascensiunea sa.
Gestul lui Simons este văzut în partid ca un semnal de reconciliere. Susținătorii lui Burnham îl prezintă drept un candidat al unității, iar unii cred că o eventuală reușită la Makerfield ar pune presiune suplimentară pe Starmer să anunțe un calendar pentru plecarea sa de la Downing Street.
În același timp, mai multe voci din tabere diferite ale Labour au început să spună, în discuții private, că l-ar susține pe Burnham dacă acesta câștigă alegerile parțiale. Printre ele se numără și oameni care, până de curând, sprijineau alți rivali la conducerea partidului.
Sprijin, rezerve și împărțirea partidului
Nu există însă unanimitate. Lucy Powell, vicepreședinta partidului și apropiată a lui Burnham, urmează să își exprime public susținerea, spunând că Burnham, Wes Streeting și Angela Rayner ar trebui să joace roluri-cheie în echipa laburistă.
Dar aripa dreaptă a partidului nu privește toată această mișcare cu entuziasm. Luke Akehurst a avertizat că jocurile interne de putere riscă să împingă partidul spre o criză politică serioasă, cu efecte asupra economiei și securității naționale. Alți critici au spus direct că un asemenea demers este „rușinos” și că Labour nu ar trebui să se reducă la ambiția unei singure persoane.
Ce urmează pentru guvern și pentru Starmer
Pe termen scurt, rezultatul probabil este o perioadă de blocaj la nivel guvernamental. Starmer afirmă că nu intenționează să demisioneze și, potrivit apropiaților, este pregătit să lupte dacă va fi declanșată o cursă pentru șefia partidului.
Totul se mută acum spre bătălia din Makerfield. Pentru Burnham, aceasta ar putea fi cea mai importantă confruntare politică de până acum: dacă pierde, ambițiile de a reveni în prima linie națională s-ar închide aproape definitiv. Dacă învinge, își poate întări imaginea de lider capabil să recupereze voturi și să ofere partidului o alternativă credibilă la actuala conducere.
În acest scenariu, premiul final nu este doar un loc în Parlament, ci șansa de a revendica leadershipul Labour și, în cele din urmă, numărul 10 de pe Downing Street.
