Fostul ministru al Sănătății, Ioana Mihăilă, a explicat că România nu avea, în 2021, posibilitatea de a negocia individual cantitatea de doze din contractul cu Pfizer. Potrivit acesteia, mecanismul de distribuție era stabilit la nivel european, iar statul român putea fie să participe, fie să accepte alocarea completă care îi revenea.
Decizia din 2021, luată într-un context epidemiologic diferit
Ioana Mihăilă susține că momentul semnării și al derulării contractului trebuie judecat în raport cu situația de atunci. În 2021, România înregistra peste 100.000 de vaccinări pe zi, iar mai mult de 90.000 dintre acestea erau cu Pfizer. În acel interval existau, spune ea, date solide care confirmau eficiența vaccinării.
Nevoia de rapeluri și de vaccinuri adaptate devenise deja evidentă, în condițiile în care evoluția pandemiei impunea continuarea campaniilor de imunizare. Din această perspectivă, deciziile luate atunci au fost legate de un context sanitar aflat în schimbare rapidă.
Cum era împărțită cantitatea de doze
Fostul ministru a arătat că România nu putea stabili singură numărul de doze pe care urma să le primească. Alocarea era făcută de Comisia Europeană, în funcție de populația fiecărui stat membru, iar opțiunile disponibile erau limitate.
Țara putea fie să nu intre în mecanism, fie să accepte întreaga cantitate care îi revenea. Potrivit explicațiilor oferite de Ioana Mihăilă, nu exista posibilitatea unei renegocieri punctuale, doar pentru reducerea volumului de doze.
Ce s-a schimbat după 2021
După acel moment, rata de vaccinare a scăzut puternic, pe fondul campaniilor antivaccinare și al diminuării încrederii publice. În paralel, România a ajuns să înregistreze și scăderi îngrijorătoare în vaccinările pediatrice, ceea ce a complicat și mai mult imaginea generală asupra imunizării.
În acest context, spune Ioana Mihăilă, problema nu este doar decizia inițială, ci mai ales felul în care au fost gestionate consecințele ei. Evaluarea contractului cu Pfizer trebuie făcută ținând cont de datele și de presiunea epidemiologică din perioada respectivă, nu doar din perspectiva rezultatelor ulterioare.
Discuția rămâne una legată atât de constrângerile juridice și administrative ale momentului, cât și de schimbarea profundă a percepției publice asupra vaccinării în anii care au urmat.
