Armistițiul recent între Israel și Hamas, declanșat vinerea trecută, evidențiază o realitate complicată. Deși Hamas, mișcarea islamistă palestiniană, pare să fie subjugată în urma promisiunilor lui Benjamin Netanyahu, aceasta încă nu este anihilată complet.
Această situație de impas sugerează o strategie pe termen lung din partea Hamas, care, prin predarea unor ostatici, tinde să-și îmbunătățească reputația pe plan internațional și intern. Prin aceasta, obține o pauză în bombardamente și, simultan, reușește eliberarea unor prizonieri palestinieni, ceea ce îi oferă o platformă pentru a-și consolida poziția.
Conform analizelor „The Guardian”, Hamas pare să urmărească acum intensificarea antipatiei față de Israel, încercând să-l slăbească în percepția internațională.
Acest plan se desfășoară în contextul negocierilor indirecte între David Barnea, directorul Mossad, și reprezentanții Hamas, mediate de Qatar. Deși Hamas a suferit înfrângeri, este departe de a fi zdrobită, o realitate recunoscută și de presa britanică.
În ciuda acordului de prelungire a armistițiului cu două zile, perspectivele unei extinderi mai lungi sunt sumbre. Un factor determinant în această situație este lipsa de ostatici sau prizonieri cu valoare mare pentru ambele părți.
Până în prezent, au fost eliberați în principal femei și copii, dar nu și persoane de importanță majoră, cum ar fi personalul militar pentru israelieni sau militanții pentru Hamas. O nouă înțelegere care să includă persoane în vârstă sau bolnave ar putea extinde armistițiul, dar nu va preveni reluarea ostilităților, așa cum subliniază „The Guardian”.
Nour Odeh, fostă purtătoare de cuvânt a Autorității Palestiniene, semnalează pentru același ziar dificultatea crescută a negocierilor viitoare.
Hamas dorește un schimb „toți pentru toți”, dar este puțin probabil ca Netanyahu să accepte un asemenea termen. Ea subliniază, de asemenea, probabilitatea ridicată a reluării bombardamentelor și a unei ofensive terestre în sudul Fâșiei Gaza.
Oficialii israelieni, în efortul de a reconcilia obiectivele aparent conflictuale privind eliberarea ostaticilor și anihilarea Hamas, par să se bazeze pe presiunea militară. Aceasta este văzută ca singura modalitate de a forța mișcarea islamistă palestiniană să facă concesii, chiar în contextul înmulțirii victimelor civile și al deteriorării imaginii internaționale a Israelului. Profesorul Kobi Michael, specialist în studii de securitate, susține că forța este singurul limbaj înțeles de Hamas.
Barnea, în calitate de șef al Mossad, trebuie să fie conștient de capacitatea Hamas de a negocia și de a organiza eliberări de ostatici complexe, precum și de abilitatea sa de a conduce operațiuni de relații publice sofisticate.
Deși liderii Hamas din Gaza și cei din străinătate sunt divizați, cu Sinwar în Gaza și Khaled Mashal în străinătate având divergențe notabile, mișcarea rămâne o entitate funcțională.
