România rămâne, de aproape două decenii, una dintre capitalele mondiale ale videochatului. În timp ce autoritățile raportează date fragmentare și rareori discută deschis despre dimensiunea economică a fenomenului, indicii din industrie arată o realitate mult mai amplă.
Estimările neoficiale sugerează că între 900.000 și 1 milion de femei din România lucrează, activ sau ocazional, în videochat – o cifră ce plasează țara printre liderii globali ai industriei.
O industrie uriașă, greu de măsurat
În noiembrie 2024, președintele ANAF declara că „aproximativ 400.000 de persoane” ar lucra în domeniul videochatului. Dar specialiștii din interior spun că această cifră reflectă doar partea vizibilă – studiourile înregistrate fiscal și personalul asociat.
O mare parte a activității are loc în afara acestui cadru: mii de freelanceri care lucrează direct pe platforme internaționale, fără intermediar și fără raportare fiscală în România.
Dacă aceste conturi individuale sunt incluse, estimările informale ridică totalul la aproximativ un milion de femei active.
Pe termen lung, analiza datelor de trafic și a înscrierilor de conturi arată că, între 2003 și 2024, circa trei milioane de femei din România ar fi avut, la un moment dat, o formă de activitate în videochat – fie în studiouri, fie independent.
Cum s-a ajuns aici
România a avut, încă din anii 2000, un teren fertil pentru dezvoltarea acestei industrii:
- conexiuni internet rapide și ieftine,
- cunoașterea limbii engleze,
- costuri reduse de trai,
- și o cultură digitală flexibilă.
Inițial, studiourile funcționau semi-legal, sub alte coduri CAEN. După 2015, multe s-au profesionalizat, devenind afaceri reglementate și declarate. În același timp, platformele globale – OnlyFans, Chaturbate, BongaCams.com, Cougarsforcubs.com – au democratizat complet accesul: oricine cu o cameră web și conexiune stabilă poate deveni model.
Astăzi, fenomenul nu mai este concentrat doar în studiouri: mii de femei lucrează din apartamente, gestionându-și singure conturile și veniturile.
Cifrele care scapă autorităților
Lipsa de transparență fiscală a devenit evidentă în 2023, când ANAF a identificat doar 270 de persoane fizice cu venituri totale de 400 milioane lei din videochat, deși piața produce anual sute de milioane de euro.
Această diferență arată limitele instituționale: statul român nu are instrumente eficiente pentru a monitoriza munca digitală transfrontalieră și colectarea taxelor aferente.
Surse din industrie estimează că doar una din zece persoane declară complet veniturile obținute. Restul utilizează conturi externe sau agenții-intermediar.
Dimensiunea reală: între 900.000 și 1 milion de femei active
Analizele bazate pe date de la platforme internaționale indică faptul că România deține aproximativ 9 % din totalul global al conturilor de cam-models – o proporție uriașă pentru o țară cu mai puțin de 19 milioane de locuitori.
Raportat la populația feminină adultă, rezultă că între 900.000 și 1 milion de femei sunt active sau semi-active în prezent, iar în ultimele două decenii numărul total al celor care au avut activitate ar fi depășit trei milioane.
Venituri: între independență și precaritate
Un model aflat la început câștigă, în medie, 500–1.000 € pe lună, în timp ce modelele consacrate pot depăși 5.000–10.000 € lunar, în special pe platforme de tip OnlyFans.
Venitul mediu rămâne de câteva ori peste salariul net din România (≈4.800 lei în 2025), ceea ce explică atractivitatea acestei activități.
Platformele internaționale percep comisioane de 20–50 %, iar studiourile rețin încă o parte din câștiguri. În schimb, modelele independente păstrează o parte mai mare din venituri, dar fără protecție fiscală sau juridică.
România în topul mondial
Potrivit CamCensus 2023, România se află pe locul 3 la nivel global după Columbia și Rusia ca număr de conturi de „cam-hosts”. Această poziție se explică prin densitatea mare de studiouri, infrastructura digitală și abilitățile lingvistice. În plus, România furnizează nu doar modele, ci și servicii conexe – centre de suport tehnic și training în orașe precum București, Cluj sau Iași.
ANAF – încă un pas în urmă
Directiva europeană DAC7, care obligă platformele digitale să raporteze veniturile creatorilor, a intrat în vigoare abia în 2024. Până atunci, autoritățile române nu aveau acces la datele de plăți ale platformelor străine.
Chiar și acum, capacitatea tehnică a ANAF de a procesa volume mari de informații rămâne limitată.
În consecință, România pierde anual zeci de milioane de euro din taxe necolectate. Dacă se confirmă estimările industriei, contribuția videochatului ar putea ajunge la până la 2 % din PIB, incluzând veniturile directe și serviciile auxiliare – fotografie, IT, marketing, management de conținut.
Videochatul nu mai este o zonă marginală, ci o componentă consistentă a economiei digitale românești.
Cu un număr estimat de până la un milion de femei active, România este un actor major într-o industrie globală în plină expansiune.
Ceea ce lipsește nu sunt cifrele, ci recunoașterea oficială și reglementarea coerentă.
Fenomenul există, aduce bani, creează locuri de muncă și ridică întrebări sociale reale.
Întrebarea rămâne: cât timp va continua statul să ignore o industrie care, vrând-nevrând, contribuie deja la economia țării?
