Recent, Camera Deputaților din România a aprobat o lege care a stârnit dezbateri aprinse în sfera publică. Propusă de Marcel Ciolacu și Nicolae Ciucă, această lege, adoptată cu 182 de voturi pentru și 80 împotrivă, introduce o clauză care permite evazioniștilor să evite închisoarea.
În schimbul plății integrale a prejudiciului plus un supliment de 15%, aceștia pot scăpa de pedeapsa penală.
Această prevedere a ridicat semne de întrebare și critici privind eficacitatea și moralitatea sa. În timp ce unii susțin că această măsură poate stimula recuperarea sumelor datorate statului, alții argumentează că oferă o ‘cărtiță de salvare’ pentru cei bogați și influenți, care își permit să plătească aceste sume și să scape astfel de consecințele legale ale faptelor lor.
De asemenea, legea prevede că prejudiciul va fi determinat printr-o expertiză de specialitate. Cu toate acestea, scepticii pun la îndoială integritatea și imparțialitatea acestui proces, temându-se că acesta poate fi influențat de interese personale sau politice.
În timp ce legea modifică și îmbunătățește legislația existentă, în special legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, mulți se întreabă dacă această abordare nu slăbește în realitate sistemul judiciar.
Permițând evazioniștilor să ‘cumpere’ libertatea, statul român pare să trimită un mesaj ambiguu privind seriozitatea cu care tratează infracțiunile fiscale.
Această legislație pune în lumină un dilemă morală și etică: este mai importantă recuperarea fondurilor pentru stat, sau asigurarea unui sistem de justiție echitabil și neînduplecat, care să pedepsească corespunzător infracțiunile?
Adesea, evaziunea fiscală nu este doar o problemă de finanțe, ci și una care reflectă inegalitățile și problemele structurale din societate.
