De-a lungul istoriei, conflictele și animozitățile dintre națiuni și grupuri au condus adesea la luarea de ostatici, o practică deschisă atât la interpretări politice cât și umane. Recent, autoritățile israeliene au adus în atenția lumii un eveniment profund umanitar: eliberarea a două femei, ținute ostatic de gruparea Hamas încă din data de 7 octombrie. Un atac surpriză asupra Israelului a fost punctul de început al acestei tragedii pentru cele două victime și familiile lor.
Pentru mai bine de două săptămâni, aceste femei au trăit sub spectrul fricii, departe de cei dragi. Acest episod, care a durat 14 zile pline de încertitudini, a avut un impact enorm asupra lor, atât fizic cât și psihologic. Ele au împărtășit detaliile dureroase ale zilelor în care au fost prizoniere.
Yocheved Lifschitz, una dintre cele două femei, în vârstă de 85 de ani, a fost ținută în condiții dificile, în tunelurile subterane ale Hamas, rețea subterană cunoscută pentru complexitatea sa. Imaginează-ți frica și dezorientarea de a fi luată ostatică, transportată într-un mediu complet străin și neospitalier, departe de confortul căminului.
Conform relatărilor fiicei sale, Sharone Lifschitz, care trăiește la Londra, Yocheved a avut norocul de a fi tratată destul de bine. Deși Sharone era mii de kilometri depărtare, preocuparea ei constantă pentru mama ei era palpabilă, în special când a dezvăluit că nu a avut nicio veste despre tatăl ei, Oded Lifschitz.
Oded, în vârstă de 83 de ani, era un om cu principii puternice, implicat activ în promovarea drepturilor palestinienilor și în susținerea păcii în regiune. Sharone spera că tatăl ei, datorită cunoștințelor sale de limbă arabă și a legăturilor pe care le avea, ar fi tratat cu respect și compasiune. Cu toate acestea, incertitudinea era o povară continuă.
În timp ce viața în tuneluri putea fi extrem de dură, Yocheved a dezvăluit că a fost tratată cu o oarecare decență. Deși erau prizonieri, paznicii, personalul medical și doctorii au făcut tot posibilul să asigure că ei sunt bine și au medicamentele necesare. Aceasta este o fărâmă de umanitate într-un context în care, adesea, umanitatea pare să fie pierdută.
Nurit Cooper, cealaltă femeie eliberată, a avut soarta soțului ei în continuare necunoscută. Ca și Sharone, ea a trebuit să trăiască în incertitudine, sperând că într-o zi va fi reunită cu partenerul ei de viață.
Cu toate acestea, captivitatea nu s-a limitat doar la aceste două femei. Peste 200 de persoane au fost luate ostatic și duse în Gaza. Printre acestea, s-ar putea număra și șase cetățeni britanici, o preocupare majoră pentru guvernul britanic. Acest fapt subliniază complexitatea și amploarea situației, implicând nu doar cetățeni israelieni, ci și oameni din întreaga lume.
Victoria Atkins, un ministru adjunct britanic, a subliniat gravitatea situației, declarând pentru Sky News că acești cetățeni britanici reprezintă „prioritatea absolută” a guvernului britanic. Conform ei, cel puțin 10 britanici și-au pierdut viața în conflictul dintre Israel și Hamas, subliniind și mai mult tragedia umană a acestui război.
În ciuda tuturor acestor provocări, Yocheved Lifschitz a afișat o reziliență remarcabilă. Ea a vorbit despre nevoia de a trece peste această experiență traumatizantă și a evidențiat nevoia ca toți ostaticii să se întoarcă acasă în siguranță. Chiar și în fața adversității, speranța și dorința de a trece peste această experiență a fost evidentă în cuvintele ei.
