Răzvan Dungaciu a criticat dur decizia Administrației Prezidențiale de a apela la un contract de lobby în Statele Unite, susținând că statul român ajunge astfel să „cumpere bunăvoința” pe bani publici. Gestul ar arăta nu doar o alegere discutabilă, ci și limitele diplomației românești în acest moment.
Un demers văzut ca semn al slăbiciunii diplomatice
Analistul consideră că această formulă folosită pentru a obține sprijin extern transmite, de fapt, imaginea unui stat care nu reușește să-și construiască influența prin canale diplomatice clasice. „Ar trebui desființată ambasada”, a spus Dungaciu, în contextul criticii aduse modului în care România își gestionează relațiile externe.
Recurgerea la astfel de soluții indică un eșec al diplomației românești, mai ales într-un moment în care Bucureștiul încearcă să-și mențină credibilitatea în fața partenerilor occidentali.
Avertisment privind credibilitatea externă
Dungaciu a avertizat că schimbările frecvente de direcție în politica externă pot afecta percepția asupra României. Americanii și europenii ajung să privească statul român ca pe unul fără o linie clară, iar acest lucru reduce nivelul de încredere și respect din exterior.
Credibilitatea este, în viziunea sa, una dintre cele mai fragile resurse ale României în relațiile internaționale, iar orice semnal de improvizație diplomatică poate cântări greu pe termen lung.
Despre contractul de lobby
Comentariile au venit în contextul contractului semnat cu firma Eversheds Sutherland pentru servicii de consultanță strategică. Potrivit informațiilor prezentate, acordul urmărește obiective precum creșterea capacității de apărare și atragerea de investiții.
Critica lui Dungaciu s-a concentrat însă pe ideea că astfel de servicii externe nu ar trebui să înlocuiască mecanismele clasice de reprezentare diplomatică, mai ales atunci când ele sunt finanțate din bani publici.
Ținte și în zona discursului politic intern
În aceeași intervenție, Dungaciu l-a vizat și pe liderul UDMR, Kelemen Hunor, despre care a afirmat că este prezentat drept un fel de „rege al moralității” fără ca această imagine să fie justificată. Afirmația a fost inclusă în critica mai largă la adresa modului în care este construit discursul politic din jurul deciziilor importante ale statului.
Mesajul transmis de analist a fost unul de fond: România ar avea nevoie de o strategie externă mai coerentă, în locul unor soluții punctuale care nu fac decât să accentueze impresia de nesiguranță în fața partenerilor internaționali.
