Aproximativ 1,8 milioane de mapuche trăiesc astăzi în Chile, ceea ce îi transformă în cel mai mare grup indigen al țării. Istoria lor începe cu populații de vânători-culegători, continuă cu rezistența în fața incașilor și a colonizării spaniole și ajunge până la disputele actuale privind recunoașterea și autonomia.
Origini vechi și o istorie greu de reconstituit
Numele mapuche înseamnă „oamenii pământului”, iar începuturile lor sunt încă discutate de istorici. Multă vreme s-a crezut că ar fi venit din zona Argentinei de astăzi, trecând Anzii spre vest, însă analizele mai recente sugerează că grupuri de pe partea estică a munților ar putea descinde din populații mapuche mai vechi, stabilite pe coasta sudică a Chilei.
Cert este că preistoria lor rămâne fragmentară. Mapuche nu au avut o limbă scrisă, iar climatul umed din mare parte a teritoriului lor a păstrat puține urme materiale. În urmă cu secole, teritoriul lor, numit Wallmapu, acoperea sudul și centrul actualului Chile și ar fi putut ajunge, în anumite perioade, până în zona Peru sau chiar spre Buenos Aires.
Înainte de sosirea europenilor, societatea lor era organizată în comunități care combinau vânătoarea, culesul și agricultura la scară redusă. Deși nu formau un stat centralizat, mapuche împărtășeau aceeași limbă, Mapudungun, și practici culturale comune.
Întâlnirea cu incașii și limitele expansiunii imperiale
Cu mult înaintea colonizării spaniole, mapuche au fost nevoiți să facă față expansiunii incașe. În secolul al XV-lea, conducătorii incași au încercat să avanseze spre sud, în teritoriile locuite de picunche și de alte populații din centrul Chilei de astăzi. A urmat celebrul Război de pe Maule, în care niciuna dintre părți nu a obținut un avantaj decisiv.
Unii istorici susțin că episodul s-ar fi petrecut mai târziu, în timpul lui Huayna Capac, și că incașii au renunțat la cucerire deoarece societatea mapuche nu se preta ușor la administrarea imperială. Lipsa unei structuri politice centralizate a făcut dificilă integrarea lor în sistemul incaș, chiar dacă influența acestora din urmă s-a resimțit în anumite zone prin tehnici agricole mai avansate și prin contact cultural.
Un secol de război cu Spania
Spaniolii au ajuns în zonă în 1537, dar contactele inițiale cu mapuche au fost limitate. Situația s-a schimbat violent când coloniștii au încercat să preia controlul asupra teritoriilor lor. În 1553, mapuche au lansat un atac coordonat asupra forturilor spaniole, l-au ucis pe guvernatorul Pedro de Valdivia și au forțat retragerea spaniolilor din majoritatea așezărilor lor.
Acea revoltă a deschis un conflict de durată, cunoscut drept Războiul Arauco. Un rol esențial în rezistență l-a avut Lautaro, capturat de spanioli la vârsta de 11 ani și obligat să-l servească pe Valdivia. După ce a scăpat, a folosit cunoștințele dobândite despre tactica și slăbiciunile spaniolilor pentru a organiza apărarea mapuche și a devenit unul dintre liderii principali ai răscoalei din 1553.
Conflictul a continuat decenii întregi. O înfrângere majoră a spaniolilor în 1598 i-a obligat să părăsească mai multe orașe din sudul râului Bio-Bio, iar în 1655 s-a conturat o formă de pace care a stabilit, în mare, o frontieră la acest râu. Mapuche și-au păstrat astfel independența pentru mai bine de un secol, chiar dacă presiunea colonială nu a dispărut complet.
De la independența Chilei la pierderea pământurilor
După obținerea independenței Chilei în 1810, situația mapuche s-a schimbat din nou. Dacă în deceniile anterioare își păstraseră în mare parte teritoriile, noul stat și-a îndreptat atenția asupra pământurilor lor fertile. Începând cu anii 1860, autoritățile chiliene au lansat ceea ce a fost numit „pacificarea” sudului, deși procesul a fost departe de a fi pașnic.
Extinderea frontierelor statului s-a făcut prin tratate, confruntări militare, iar în final prin asimilare forțată și expropriere. Cei rămași au fost mutați în rezervații care ocupau doar o mică parte din teritoriul lor tradițional, aproximativ 6%, iar consecințele au fost grave: sărăcie accentuată și migrație masivă spre orașe.
Viața, credințele și meșteșugurile mapuche
În perioada cuceririi spaniole, mapuche trăiau în așezări semi-permanente alcătuite din familii extinse sau triburi numite lof, conduse de un longko. Resursele erau împărțite în comun, iar disputele dintre comunități erau discutate în cadrul adunărilor koyagtun, unde se dezbăteau chestiuni legate de comerț, război și relațiile dintre grupuri.
Rolurile erau împărțite clar între bărbați și femei. Bărbații se ocupau de vânătoare și agricultură, în timp ce femeile gestionau gospodăria, creșterea copiilor și transmiterea tradițiilor. Ele erau, de asemenea, esențiale în producerea textilelor, un meșteșug foarte prețuit în societatea mapuche și folosit inclusiv ca bun de schimb.
Țesăturile erau realizate cu fibre de camelide și războaie verticale, iar hainele tradiționale includeau rochii, șaluri și centuri pentru femei, respectiv chiripas, poncho-uri și curele pentru bărbați. Textilele au devenit unul dintre cele mai valoroase simboluri ale identității lor, iar prestigul femeilor care le produceau era ridicat.
Religia mapuche se baza pe relația continuă dintre cei vii, natură și strămoși. Figura centrală era machi, șamanul comunității, de regulă o femeie, care îndeplinea roluri de vindecător și mediator între lumea vizibilă și cea spirituală. Ceremonii precum nguillatun și machitun sunt păstrate și astăzi în unele comunități, alături de toba sacră kultrun, asociată fiecărei machi.
Chiar dacă presiunea colonială a schimbat profund societatea lor, multe practici spirituale au supraviețuit și, în unele locuri, s-au împletit cu creștinismul. În același timp, structurile sociale s-au adaptat: grupurile s-au organizat mai strâns, au crescut rolul liderilor de război, numiți toqui, și au trecut treptat la creșterea animalelor și la o agricultură mai intensă.
Mapuche în prezent
Astăzi, mapuche rămân o comunitate numeroasă și vizibilă în Chile, deși majoritatea trăiesc în mediul urban. Mulți continuă să ceară drepturi asupra pământului, educație bilingvă și o reprezentare politică mai bună, fără ca această revendicare să însemne neapărat separare de statul chilian.
După secole de rezistență, pierderi teritoriale și adaptare continuă, lupta pentru recunoaștere rămâne una dintre cele mai importante teme ale prezentului din Chile.
