Sclavia în America a luat naștere la începutul secolului al XVII-lea și a continuat să existe timp de aproximativ 250 de ani, fiind practicată de coloniile și statele americane. Majoritatea sclavilor proveneau din Africa și erau folosiți în special în cultivarea tutunului și, ulterior, a bumbacului. Descoperirea mașinii de cultivat bumbac în 1793, alături de cererea tot mai mare pentru acest produs pe piața europeană, a consolidat sclavia drept pilon economic în Sudul Statelor Unite.
Primii pași ai sclaviei în America
La sfârșitul secolului al XV-lea, în 1492, odată cu sosirea lui Columb în „Lumea Nouă”, apar și primii africani, fie ca marinari, fie ca soldați, implicați în cucerirea și colonizarea insulelor din Caraibe și a continentului american. Punctul de cotitură în extinderea sclaviei a fost 20 august 1619, când douăzeci de africani ajung în colonia engleză Jamestown din Virginia. Aceștia au fost vânduți ca serviți pe perioadă determinată, cu promisiunea libertății după o anumită perioadă, fiind prima comunitate africană stabilă în ceea ce va deveni mai târziu Statele Unite.
În deceniile următoare, sclavia în coloniile americane se dezvoltă rapid: în 1624 în New Amsterdam, viitoarea New York, sosesc primii unsprezece sclavi africani din Angola, iar în 1638 prima navă americană, Desire, aduce sclavi din Barbados în portul Boston. Chiar și în coloniile din New England sclavia începe să ia amploare, deși în 1652 Rhode Island interzice sclavia, pentru ca mai apoi să devină un centru major al comerțului cu sclavi.
Legislația și atitudinea față de sclavie în secolele XVII și XVIII
Un moment definitoriu îl reprezintă anul 1662, când Virginia adoptă o lege conform căreia statutul copilului urma statutul mamei, perpetuând astfel sclavia pentru urmașii femeilor sclav.
În 1664, sub stăpânirea britanică, New York și New Jersey legalizează sclavia, iar în Maryland se impune o lege conform căreia femeile libere care se mărită cu bărbați sclavi devin ele însele sclave. Petiția antislavie inițiată de un grup de quakeri în 1688 la Germantown reprezintă prima mișcare formală împotriva sclaviei, apelând la principiul etic al regulii de aur.
Începând cu sfârșitul secolului al XVII-lea, economia bazată pe munca sclavilor se extinde prin dezvoltarea culturii orezului în Carolina de Sud și alte regiuni. În Boston, judecătorul Samuel Sewall atacă sclavia într-o scriere din 1700, afirmând dreptul egal la libertate pentru toți oamenii.
Creșterea conflictului și începuturile aboliționismului
În prima jumătate a secolului al XVIII-lea, legile devin tot mai restrictive și discriminatorii față de populația de culoare și relațiile interrasiale sunt criminalizate. În 1705, Massachusetts și Virginia impun interdicții stricte privind căsătoriile între rase și consideră sclavii ca fiind proprietate imobiliară.
Reacția morală la sclavie a crescut în rândul quakerilor, iar lideri precum John Woolman și Anthony Benezet devin importantor voci antislaviste, luptând pentru emanciparea treptată și educarea populației de culoare, începând cu mijlocul secolului. Cu toate acestea, în 1739, rebelii sclavi din Stono, Carolina de Sud, organizează o revoltă sângeroasă, care este înăbușită brutal de autorități.
Sclavia în contextul Revoluției Americane
Revoluția din 1775 aduce schimbări complexe, deoarece ofițerii britanici, printre care Lord Dunmore din Virginia, le oferă sclavilor libertatea în schimbul susținerii armate. Pe de altă parte, armata continentala, deși inițial reticentă, permite înrolarea soldaților de culoare, care vor constitui între 10 și 20% din forțele luptătoare.
Deși în Declarația de Independență adoptată în 1776 era inclusă inițial o condamnare a comerțului cu sclavi, această prevedere a fost eliminată în urma dezbaterilor, reflectând astfel tensiunile profunde din societatea americană legate de sclavie.
În această perioadă, sclavia devine una dintre cele mai controversate și decisive probleme în viața politică și socială a viitorului Statelor Unite, iar diviziunile coloniilor între Nord și Sud încep să se accentueze tot mai mult.
