Sir Keir Starmer se confruntă cu o nouă presiune după demisia ministrului apărării, John Healey, într-un moment în care conducerea laburistă încerca să transmită imaginea de control și direcție. În loc să aducă stabilitate, anunțurile privind apărarea au reaprins nemulțumirile din interiorul partidului.
Un plan menit să arate fermitate, dar care a produs efectul invers
Guvernul mizase pe Defence Investment Plan ca pe un exemplu al capacității premierului de a livra decizii concrete. În paralel, urmau și alte anunțuri importante, inclusiv măsuri mai dure privind accesul adolescenților la rețelele sociale, toate gândite să susțină ideea de guvernare activă.
În schimb, planul pentru apărare a devenit, potrivit criticilor care au părăsit executivul, un nou exemplu al dificultății lui Starmer de a impune soluții rapide. Pentru premier, momentul vine cu doar câteva zile înainte de summitul G7 din sudul Franței, unde ar fi trebuit să ajungă cu o agendă de forță, nu cu una defensivă.
Schimbări la vârful echipei de apărare
După plecarea lui John Healey, portofoliul apărării a ajuns la Dan Jarvis, fost militar cu misiuni în Irlanda de Nord, Kosovo, Irak și Afganistan. El va trebui să explice situația colegilor din NATO la o reuniune a miniștrilor apărării programată pentru săptămâna viitoare.
Guvernul trebuie acum să găsească și un nou ministru responsabil cu forțele armate, după ce Al Carns a demisionat la scurt timp după ce declarase public că își va „stabiliza” echipa. Plecarea lui a amplificat impresia de dezordine într-un moment deja complicat pentru Downing Street.
Nemulțumirea internă revine în prim-plan
Tensiunile din partid, temperate doar temporar după rezultatele slabe de la alegerile de luna trecută și valul de demisii care a urmat, au revenit rapid în discuție. Campania pentru alegerile parțiale din Makerfield părea să fi acoperit, pentru scurt timp, disputa din jurul premierului, însă liniștea nu a durat.
În fundal, se profilează și alte posibile provocări pentru Starmer, inclusiv numele unor potențiali contestatari ai conducerii, precum Andy Burnham, Wes Streeting sau chiar Al Carns. Toți urmăresc cu atenție slăbiciunile actualei echipe, într-un moment în care autoritatea premierului pare tot mai greu de apărat.
Presiune economică și calcule politice dificile
Sursele din jurul guvernului susțin că premierul și echipa lui încearcă de mai mult timp să găsească o formulă credibilă pentru finanțarea apărării, acceptabilă atât pentru armată, cât și pentru restul executivului. Însă rezultatele au fost slabe, iar până acum nu a existat nici măcar o prezentare convingătoare în fața publicului.
Miza este una dublă: bani pentru apărare și control asupra bugetului, într-un context marcat de economie lentă, povară fiscală ridicată, cheltuieli tot mai mari pentru beneficii sociale și cerințe crescute într-o lume instabilă. În acest tablou, alte departamente au fost deja informate că vor fi tăieri, pentru ca fondurile să fie redirecționate către apărare.
Conservatorii și alte voci din opoziție insistă că reducerile ar trebui să vizeze și mai dur zona socială, pentru a susține armata. Pentru Starmer, provocarea imediată este să recâștige inițiativa și să evite ca această nouă rundă de tensiuni să definească începutul mandatului său.
