Albert Einstein este amintit în primul rând pentru contribuțiile sale decisive la fizică, însă viața sa de familie a fost mult mai complicată. Cu Mileva Marić, prima sa soție, a avut trei copii, iar destinul fiecăruia a fost marcat de discreție, conflicte și, în unele cazuri, tragedie.
Fiica despre care s-a aflat mult mai târziu
Primul copil al cuplului a fost Lieserl, născută în 1902, într-un context ținut departe de ochii publicului. Existența ei a devenit cunoscută abia în 1986, odată cu publicarea unor scrisori private dintre Einstein și Mileva Marić.
Soarta lui Lieserl nu există certitudini. După 1903, numele ei nu mai apare în corespondența cunoscută, iar documente oficiale care să-i clarifice parcursul nu au fost găsite. O parte dintre istorici cred că ar fi fost dată spre adopție, în timp ce altă ipoteză susține că ar fi murit în copilărie, posibil după o boală gravă precum scarlatina.
Cert este că părinții ei nu au vorbit public despre existența ei, iar în scrisorile păstrate Einstein se referă la copil cu afecțiune și prudență, interesându-se de sănătatea și înregistrarea ei oficială.
Hans Albert, fiul care a ales ingineria
Cel de-al doilea copil, Hans Albert Einstein, s-a născut în 1904 la Berna și a avut un parcurs profesional solid, departe de faima tatălui său. A studiat ingineria civilă la Institutul Federal Elvețian de Tehnologie și a devenit ulterior un specialist respectat în transportul sedimentelor și în dinamica sistemelor fluviale.
După o carieră începută în industrie, a revenit în mediul academic, a obținut un doctorat în științe tehnice și, din 1938, a emigrat în Statele Unite împreună cu familia. A lucrat pentru Departamentul american al Agriculturii, apoi la Universitatea din California, unde a ajuns profesor emerit.
Relația cu tatăl său a fost departe de a fi una liniștită. Hans Albert a fost afectat de modul în care Einstein a gestionat banii cuveniți mamei sale după divorț, dar și de opoziția față de căsătoria lui cu Frieda Knecht. Abia în anii 1930, tensiunile s-au mai estompat, iar corespondența dintre cei doi a devenit mai respectuoasă.
Hans Albert Einstein a murit în 1973, în urma unui atac de cord. Ulterior, contribuțiile sale în domeniul ingineriei hidraulice au fost recunoscute printr-un premiu care îi poartă numele.
Eduard, copilul talentat care a avut un destin tragic
Mezinul familiei, Eduard Einstein, s-a născut în 1910 la Zurich și a fost considerat un copil sensibil, inteligent și talentat. Avea înclinații către muzică, literatură și poezie, iar interesul său pentru psihanaliză l-a dus spre studiile de medicină, cu intenția de a deveni psihiatru.
Viața lui s-a schimbat dramatic după un eșec sentimental și după agravarea stării psihice, care a culminat cu o tentativă de sinucidere în 1930. La 21 de ani, a fost diagnosticat cu schizofrenie și internat la clinica Burghölzli din Zurich.
Efectele tratamentelor din acea perioadă i-au afectat grav viața. Ședințele repetate de terapie electroconvulsivă și medicamentele folosite atunci i-au redus considerabil capacitatea de comunicare și autonomia. Mama sa l-a îngrijit până la moartea ei, în 1948, iar apoi responsabilitatea a fost preluată de prietenul și îngrijitorul său, Carl Seelig.
După diagnostic, Einstein l-a vizitat doar o singură dată pe Eduard. Cei doi nu s-au mai întâlnit după plecarea fizicianului în Statele Unite, în 1933, deși acesta a continuat să contribuie financiar la îngrijirea fiului său. Eduard Einstein a murit în 1965, la clinica Burghölzli, unde a petrecut o mare parte din viața de adult.
Privită dincolo de imaginea savantului genial, povestea familiei Einstein arată un tablou mult mai fragil, în care realizările extraordinare au coexistat cu absențe dureroase, rupturi și destine personale greu de dus până la capăt.
