Deși în perspectiva contemporană studiile biblice susțin că Satana este o entitate spirituală fără o formă fizică concretă, reprezentările artistice ale diavolului au fost numeroase și diverse de-a lungul istoriei. Lucrarea artiștilor transcede frecvent imaginea simbolică, zugrăvind chipuri variate: de la șarpe și dragon până la creaturi cu coarne și copite despicată, iar uneori chiar înfățișări frumoase, în acord cu pasajul biblic „căci Însuși Satana se preface în înger de lumină” (2 Corinteni 11:14). Mai jos sunt prezentate cinci dintre cele mai expresive și valoroase opere în care Lucifer a fost surprins în ultimii 250 de ani.
Prima lucrare este „Satan ca Înger Căzut” realizată în 1797 de Sir Thomas Lawrence. Acest desen în cretă, de culoare aurie, inspirat de „Paradisul pierdut” al lui Milton, redă momentul faimos când Satan pronunță celebra frază: „Mai bine să domnesc în iad decât să slujesc în cer.” Lawrence, un autodidact răsfățat al aristocrației britanice și fost elev al Royal Academy, a fost pictorul oficial al regelui George al III-lea și președintele Royal Academy. Deși acest desen este mic, de doar opt pe nouă inci, strălucește prin finețe și expresivitate, fiind mai radiant decât picturile mai ample ale aceluiași artist.
O altă interpretare remarcabilă este acuarela din 1805 a lui William Blake intitulată „Satan în Gloria Sa Inițială”. Blake a reprezentat aici pe Lucifer înainte de cădere, ca un înger perfect și radiant, înconjurat de luna și stelele care aproape dansează la picioarele sale, dar și de îngeri miniaturali care-l întâmpină. După cădere, Blake îl înfățișează pe Satan într-o formă impunătoare, de erou masculin, stăpânind sufletele celor condamnați. Operele lui Blake, astăzi emblematice pentru Romanticism, au fost însă subevaluate în timpul vieții sale, artistul confruntându-se cu reticența elitei artistice contemporane.
În 1847, pictorul clasicist Alexandre Cabanel a expus la Paris Salon „Îngerul Căzut”, o lucrare care a creat controverse prin modul său de a-l reprezenta pe Lucifer într-un mod angelic, dar totodată frumos și profund uman. La doar 24 de ani, Cabanel a ilustrat un Satan tânăr, cuprins între umilință și sfidare, cu o lacrimă fierbinte ce-i străbate obrajii și ochii roșii de mânie. Deși inițial considerate prea romantice și lipsite de precizie, aceste picturi au rămas în istoria artei ca opere definitorii ale artistului.
Un comentariu sculptural aparte este oferit de lucrările fraților Joseph și Guillaume Geefs, realizate între 1842 și 1848 în Belgia. Joseph a creat „Le Génie du Mal” (spiritul răului), o statuie din marmură albă ce înfățișează un Lucifer tânăr, fragil, cu părul creț și o expresie gânditoare, dar care poartă aripi membranoase de lilieci și are șarpele simbolic la picioare. Pentru biserică, această reprezentare a fost considerată prea inocentă și prea sublimă, așa că a fost înlocuită cu versiunea fratelui Guillaume. Aceasta din urmă îl arată pe diavol ca pe o figură impunătoare, torturată și învinsă, cu coarne mici ce i se zăresc prin părul dat pe spate, piciorul drept legat precum Prometeu, iar lângă degetele ascuțite stau un măr mușcat și un sceptru însemnând tentația Edenului și versetul din Isaia: „Cum ai căzut din cer, luceafăr strălucitor, fiu al zorilor!” Statuia lui Guillaume Geefs este în continuare expusă în catedrala Saint Paul din Liège.
În secolul XXI, artistul italian Roberto Ferri aduce o interpretare contemporană dar tot cu accente academice în pictura intitulată „Lucifero” (2013). Lucrarea sa prezintă un Satan cu aripi îngeresti negre intens, părul negru și spiralat, iar trăsăturile elegante amintesc de tradiția clasică. Inspirându-se parțial din versiunile lui Guillaume Geefs, Ferri îl portretizează pe Lucifer așezat pe o stâncă, piciorul gangrenat fiind legat, dar păstrând o atitudine nobilă și plină de mândrie, sugerând astfel un personaj tragic, puternic și complex.
