Un raport de anchetă arată că atacul de la Southport „ar fi putut și ar fi trebuit să fie prevenit” dacă părinții agresorului și autoritățile ar fi intervenit mai devreme. Documentul descrie o succesiune de ocazii ratate, informații ignorate și semnale de alarmă tratate insuficient înainte de crima din iulie 2024.
În acel atac, Alice da Silva Aguiar, Elsie Dot Stancombe și Bebe King au fost ucise într-o clasă de dans. Alte opt persoane minore și doi adulți au fost grav răniți. La aproape doi ani de la incident, concluziile prezentate de anchetatori conturează cinci probleme esențiale în modul în care riscul a fost gestionat.
Nicio instituție nu și-a asumat răspunderea
Potrivit raportului, nicio agenție și nicio structură de cooperare nu a preluat clar responsabilitatea pentru evaluarea și gestionarea riscului grav reprezentat de atacator. De fiecare dată când apăreau îngrijorări legate de comportamentul lui Axel Rudakubana, nu exista o persoană sau un organism care să urmărească coerent situația.
Anchetatorii spun că dosarul a fost plimbat între instituții într-un mecanism descris ca un „merry-go-round” al trimiterilor, fără ca cineva să își asume efectiv sarcina de a preveni un posibil deznodământ violent. Aceasta nu a fost o formă eficientă sau responsabilă de gestionare a riscului.
Informații importante pierdute pe traseu
Raportul mai arată că date esențiale despre comportamentul lui Rudakubana au fost pierdute, diluate sau gestionate prost pe măsură ce au trecut de la o instituție la alta. Din această cauză, gravitatea unor episoade anterioare de violență a fost subestimată, iar șansele de intervenție au dispărut.
Un exemplu decisiv este incidentul din 2022, când adolescentul a fost dat dispărut și apoi găsit într-un autobuz, având asupra sa un cuțit și spunând poliției că voia să înjunghie pe cineva. Ancheta susține că, dacă semnalele de risc ar fi fost înțelese corect, el ar fi fost arestat atunci, iar locuința i-ar fi fost percheziționată, ceea ce ar fi putut scoate la iveală și alte informații relevante, inclusiv despre activitatea sa online.
Comportamentul său a fost greșit pus pe seama autismului
Una dintre concluziile raportului este că anumite conduite ale atacatorului au fost atribuite în mod eronat tulburării din spectrul autist. Această interpretare a dus la neglijarea unor comportamente care ar fi trebuit tratate separat și analizate mai atent.
Raportul subliniază că ar fi greșit să existe o asociere generală între autism și riscul crescut de violență, dar notează că în cazul lui Rudakubana anumite trăsături au fost folosite de instituții drept explicație sau chiar scuză pentru faptele sale. Această abordare este descrisă drept inacceptabilă și superficială.
Activitatea online nu a fost monitorizată suficient
Anchetatorii afirmă că indicii clare din mediul online, care ar fi putut dezvălui preocupările sale violente, nu au fost niciodată examinate cu adevărat. Printre acestea se numără descărcarea de două ori a unui text academic care conținea un manual de instruire al Al-Qaeda, dar și vizionarea unor imagini violente și a unor materiale despre conflicte internaționale.
În perioada în care frecventa The Acorns School, au fost făcute trei sesizări către programul Prevent, după ce s-a aflat că a folosit computerul școlii pentru a căuta informații despre împușcături în unități de învățământ și a cerut acces la imagini cu arme. Raportul arată că materialele degradante, violente și misogine pe care le urmărea online i-au alimentat fascinația pentru violență, însă impactul lor nu a fost analizat corespunzător.
Părinții nu au stabilit limite și nu au raportat totul la timp
Raportul reține eșecuri importante din partea părinților, care nu au impus limite clare și au permis ca arme și cuțite să fie livrate la domiciliu. Deși contextul familial este descris ca fiind complex, anchetatorii spun că aceștia nu au comunicat autorităților informații esențiale în zilele de dinaintea atacului.
Problema centrală a fost tendința părinților de a-i justifica și apăra comportamentul, fără a se opune ferm izbucnirilor lui sau a stabili reguli clare. Tatăl agresorului este descris ca fiind dificil în relația cu autoritățile și ca respingând preocupările profesioniștilor.
Anchetatorii notează că această atitudine a fost alimentată și de o dorință pe termen scurt de a evita o izbucnire violentă îndreptată adesea împotriva tatălui. Pe termen lung, încercarea de a reduce frecvența crizelor a contribuit la un rezultat mult mai grav, iar dacă aceste informații ar fi fost raportate înainte de atacul din 2024, Rudakubana ar fi fost, cel mai probabil, arestat și ar fi ajuns fie în îngrijire instituțională, fie în detenție.
