Troia este cunoscută mai ales pentru legătura cu războiul troian și cu episodul celebru al calului de lemn. Dar istoria orașului nu s-a oprit odată cu această distrugere legendară. Cercetările arheologice arată că așezarea a continuat să există, a fost refăcută, a cunoscut perioade de declin și chiar a redevenit importantă în lumea greacă.
Ce arată tradiția antică despre soarta Troiei
În relatarea homerică, Troia nu este descrisă ca un oraș care ar fi fost reconstruit imediat după război. Singura indicație relevantă îl privește pe Enea, salvat de Poseidon pentru că urma să ajungă conducător al troienilor în viitor. În interpretările ulterioare, acest lucru a fost înțeles mai degrabă ca o trimitere la plecarea supraviețuitorilor din oraș decât la o refacere a lui.
Sursele legendare nu vorbesc clar despre o revenire a Troiei. În schimb, ele lasă impresia că locuitorii au părăsit ruinele și și-au continuat drumul în altă parte, unde Enea devine liderul lor.
Urmele arheologice de la sfârșitul epocii bronzului
Stratul de distrugere de la Hisarlik, locul identificat cu Troia antică, este datat în jurul anului 1180 î.e.n., o cronologie care se potrivește relativ bine cu data tradițională a războiului troian, plasată de autorii greci în jurul anului 1200 î.e.n. Această corespondență a alimentat mult timp ideea că aici s-ar afla urma istorică a conflictului din legendă.
Totuși, specialiștii nu sunt de acord că acest eveniment a fost chiar războiul descris de Homer. Există și opinii care mută conflictul cu secole mai târziu, însă dovezile materiale indică în mod clar că în jurul anului 1180 î.e.n. Troia a trecut printr-o distrugere majoră.
Troia în secolele de după prăbușire
Arheologia arată că orașul nu a rămas pustiu mult timp. Chiar deasupra stratului de distrugere au fost descoperite fragmente ceramice care par să provină din Balcani, ceea ce a dus la ipoteza că în zonă ar fi ajuns populații asociate cu frigienii. Această legătură rămâne însă speculativă.
Așezarea de după acest moment este cunoscută sub numele de Troia VIIB și a funcționat aproximativ între 1180 și 950 î.e.n.. În mod interesant, nu există semne ale unei pauze lungi de locuire, așa cum ar fi de așteptat dacă orașul ar fi rămas complet abandonat după conflictul din epopee. În cele din urmă, acest strat a fost distrus de un incendiu în jurul anului 950 î.e.n.
Refacerea și ascensiunea Troiei grecești
Multă vreme s-a crezut că Troia a fost abandonată între 950 și 700 î.e.n., iar apoi colonizată de greci abia în jurul anului 700 î.e.n. Cercetările mai noi au schimbat această imagine. Dovezile ceramice indică faptul că orașul nu a fost niciodată complet golit, deși populația sa a scăzut vizibil după distrugerea din jurul lui 950 î.e.n.
Primele urme ale unor noi coloniști greci apar chiar în jurul anului 900 î.e.n., iar aproximativ un secol mai târziu, în jurul lui 800 î.e.n., orașul începe să se dezvolte din nou. Această etapă marchează o revitalizare importantă a așezării, care intră într-o nouă fază de prosperitate.
De ce a redevenit importantă Troia
În perioada aceasta, zidurile monumentale ale cetății încă erau în picioare și chiar au fost reparate în secolul al VIII-lea î.e.n. Faptul că o comunitate putea susține astfel de lucrări arată că Troia redevenise un așezământ puternic, capabil să refacă fortificațiile moștenite din epoca bronzului.
Orașul era impresionant și prin dimensiunile sale în raport cu vecinii din Anatolia vestică, unde multe așezări noi erau mai mici și mai puțin ambițioase. În plus, Troia a avut și un rol comercial semnificativ: la sfârșitul secolului al VIII-lea î.e.n. a produs un tip de ceramică răspândit apoi pe insule precum Tenedos, Lesbos, Samotrace și Lemnos, dar și până la țărmurile Mării Negre.
Această distribuție arată că Troia rămăsese un punct important la intrarea în Marea Neagră. Pentru grecii care explorau atunci acea zonă, orașul putea avea chiar mai multă greutate decât avusese în epoca bronzului.
O nouă distrugere și începutul etapei grecești finale
Istoria Troiei nu a fost liniară. În jurul anului 650 î.e.n., orașul a fost distrus din nou, iar cauza nu este cunoscută. Unii cercetători discută despre un cutremur, alții despre un atac militar. Cert este că după acest moment așezarea a fost abandonată pentru o perioadă.
Câteva decenii mai târziu, în jurul lui 625 î.e.n., locuirea a fost reluată, de data aceasta sub forma unei colonii grecești propriu-zise. Această fază este diferită de prima așezare greacă de pe locul Troiei, care părea să fi fost mai degrabă o comunitate independentă decât o colonie în sens strict.
Astfel, după războiul legendar, Troia nu a dispărut din istorie. A fost locuită din nou, a trecut prin distrugeri și refaceri succesive și a rămas un punct strategic și simbolic important timp de secole, înainte de a intra în etapa sa grecească finală.
