Andy Burnham este văzut tot mai des ca posibilul rival al lui Sir Keir Starmer într-o luptă pentru conducerea Partidului Laburist, după victoria sa în alegerile parțiale din Makerfield. Dacă un astfel de contest ar avea loc și ar fi câștigat, noul lider ar prelua automat și funcția de prim-ministru, fără organizarea unor alegeri generale.
De ce este contestată conducerea lui Starmer
Nemulțumirea din interiorul Partidului Laburist a crescut puternic după rezultatele slabe de la alegerile locale din luna mai, când formațiunea a pierdut aproape 1.500 de consilieri în Anglia. În plus, laburiștii au pierdut puterea în Țara Galilor și au înregistrat cel mai slab rezultat din istorie la alegerile pentru Parlamentul Scoției.
Mai mult de 90 de deputați laburiști i-au cerut public lui Sir Keir Starmer să demisioneze imediat sau să anunțe un calendar clar pentru plecare. În același timp, peste 150 de parlamentari fie și-au exprimat sprijinul pentru el, fie au transmis că nu este momentul potrivit pentru o luptă internă.
Tensiunile existau și înainte de scrutinul local, inclusiv din cauza unor decizii controversate din Downing Street. Printre acestea s-a numărat și numirea lui Lord Mandelson ca ambasador al Marii Britanii în SUA, o alegere care a ridicat întrebări legate de judecata politică a premierului și de modul în care funcționează echipa sa.
Cum ar putea fi declanșată o competiție internă
Deputății care nu mai doresc ca Sir Keir Starmer să rămână în funcție ar putea încerca să forțeze organizarea unei alegeri interne. Pentru ca acest lucru să se întâmple, ar fi nevoie de sprijinul a 20% dintre deputații laburiști.
Cu 403 parlamentari laburiști, pragul necesar este de 81 de susținători pentru un candidat alternativ. Odată ce alegerile interne sunt activate, și alți pretendenți pot intra în cursă dacă obțin același număr minim de susținători.
Sir Keir Starmer nu ar trebui să strângă din nou semnături pentru a apărea pe buletinul de vot. Dacă alege să participe la competiție, numele lui ar fi trecut automat pe listă, iar el ar rămâne prim-ministru pe durata procesului.
Cine ar putea intra în cursa pentru șefia partidului
Wes Streeting, Andy Burnham și Angela Rayner sunt considerați cei mai probabili potențiali contracandidați ai lui Sir Keir Starmer.
Wes Streeting a spus că a pierdut încrederea în premier și a confirmat că ar intra într-o eventuală competiție pentru conducerea partidului. Este văzut drept unul dintre cei mai buni comunicatori din cabinet și își poate revendica drept realizare reducerea listelor de așteptare din NHS.
Andy Burnham afirmă că laburiștii „trebuie să se schimbe dacă vor să recâștige încrederea oamenilor”. A fost deputat între 2001 și 2017, în circumscripția Leigh, și a ocupat funcții ministeriale în guvernele lui Tony Blair și Gordon Brown. De două ori a încercat fără succes să câștige conducerea partidului, în perioada în care Labour se afla în opoziție.
Burnham a părăsit Westminster pentru a candida la funcția de primar al zonei Greater Manchester, mandat câștigat în 2021 și reconfirmat în 2024. Victoria sa în Makerfield a deschis calea unei eventuale provocări directe la adresa lui Starmer.
Angela Rayner este susținută de o parte a aripii stângi a partidului și a cerut ca primarii regionali să primească mai multe puteri economice, alături de o creștere a salariului minim. A avertizat că partidul riscă „să devină al celor înstăriți, nu al oamenilor care muncesc”.
În 2025, Rayner a demisionat din funcția de vicepremier după ce a recunoscut că nu a plătit suficient impozit la cumpărarea unei locuințe noi. Ulterior, a achitat 236.000 de lei reprezentând taxă de timbru restantă și a spus că a fost „exonerată” de acuzația că ar fi încercat în mod deliberat să evite plata taxelor.
Ce se întâmplă dacă Starmer pleacă imediat
Un prim-ministru rămâne în funcție până când demisionează oficial. Sir Keir Starmer a spus că un război intern pentru conducerea partidului ar fi un lucru rău pentru țară și a transmis că va lupta împotriva oricărei provocări.
Dacă totuși ar decide să plece, ar putea rămâne pentru o perioadă de tranziție, până la predarea ștafetei către succesorul său, care ar deveni simultan liderul Labour și prim-ministru.
În cazul unei demisii imediate, un membru al cabinetului ar prelua atribuțiile în regim interimar, potrivit regulilor partidului. Decizia ar fi luată de cabinet, în consultare cu Comitetul Executiv Național.
Vicepremierul David Lammy nu ar fi neapărat cel care ar ocupa automat rolul interimar. După această etapă, ar fi organizată o nouă competiție internă, iar candidații ar avea nevoie nu doar de sprijinul a 20% dintre deputați, ci și de susținerea a 5% dintre organizațiile locale de partid sau a cel puțin trei organizații afiliate, dintre care două trebuie să fie sindicate.
Ar putea duce totul la alegeri generale?
Cel care ar câștiga o eventuală competiție internă la Labour ar deveni automat prim-ministru, fără ca țara să mai treacă prin alegeri generale. Totuși, pentru a guverna, noul premier trebuie să se bucure de încrederea Camerei Comunelor.
Dacă liderul opoziției depune o moțiune de neîncredere, guvernul trebuie să ofere timp pentru dezbatere și vot. Pentru a trece, moțiunea are nevoie de un singur vot în plus față de cele împotrivă.
În cazul în care guvernul pierde votul, în mod obișnuit sunt convocate alegeri generale. Dar situația ar fi greu de schimbat în practică, în condițiile în care Labour deține 403 dintre cele 650 de mandate din Camera Comunelor. Ar fi nevoie de sprijinul mai multor deputați laburiști pentru ca o astfel de moțiune să reușească, scenariu considerat foarte puțin probabil.
