După pandemie, război și valuri succesive de presiuni economice, tot mai multe semnale arată că sănătatea mintală este afectată direct de instabilitatea financiară. Nu mai este vorba doar despre statistici sau despre evoluția burselor, ci despre felul în care oamenii își trăiesc viața de zi cu zi.
Un semnal de alarmă din datele europene
Cele mai recente cifre analizate la nivel european arată că 57% dintre respondenți sunt în prezent la risc de depresie, potrivit indicatorului WHO-5. Asta înseamnă aproape 6 din 10 persoane, un nivel care sugerează că tensiunea acumulată în ultimii ani nu s-a risipit, ci s-a adâncit.
Potrivit cercetătorilor Eurofound, sănătatea mintală nu poate fi privită separat de contextul social și economic. Stresul financiar, nesiguranța locuirii și lipsa perspectivelor sunt strâns legate de deteriorarea stării psihologice, iar optimismul așteptat după pandemie nu s-a întors în ritmul anticipat.
Insecuritatea economică apasă și asupra încrederii
Problemele financiare nu afectează doar starea emoțională, ci și felul în care oamenii privesc instituțiile. Respondenții aflați în situații vulnerabile — șomeri, lucrători slab plătiți și persoane cu dizabilități — raportează constant cele mai scăzute niveluri de încredere în guvernele naționale și în sistemul juridic.
Se conturează astfel o legătură directă între precaritate și dezamăgirea civică. În lipsa unei siguranțe economice reale, încrederea în instituții scade, iar percepția asupra redresării devine tot mai sceptică.
Diferențe între generații și o deziluzie a vârstei de mijloc
Eurofound observă și o ruptură între generații. Dacă tinerii continuă să privească spre Uniunea Europeană pentru soluții la marile provocări, precum schimbările climatice, respondenții de vârstă medie manifestă o încredere semnificativ mai mică în instituții.
Această diferență alimentează ideea că există un decalaj între discursul despre o Europă rezilientă și realitatea trăită de mulți oameni. Încrederea nu se erodează brusc, ci prin acumularea unor dificultăți concrete, de la cheltuieli tot mai mari până la sentimentul că redresarea nu ajunge în mod egal la toată lumea.
Locuința și bunăstarea, puse în centrul discuției
Mesajul transmis de cercetători este că indicatorii economici generali nu sunt suficienți pentru a evalua sănătatea unei societăți. Creșterea economică, singură, nu rezolvă o criză a locuințelor și nici nu repară efectele pe care precaritatea le are asupra claselor de mijloc și a celor cu venituri mici.
În același timp, starea de bine trebuie inclusă mai clar în politicile sociale. Criza sănătății mintale nu poate fi separată de precaritatea financiară, iar orice îmbunătățire durabilă cere măsuri care să reducă presiunea economică resimțită în gospodării.
Revenirea optimismului depinde, în cele din urmă, de schimbări pe care oamenii să le poată vedea în viața lor de zi cu zi, nu doar în cifrele macroeconomice. Iar fără aceste semne concrete, tensiunea psihologică riscă să rămână una dintre cele mai vizibile moșteniri ale ultimilor ani.
