Senatorul AUR Petrișor Peiu critică dur proiectele nucleare anunțate pentru Doicești și Cernavodă, susținând că România riscă să se angajeze în investiții uriașe fără o evaluare economică solidă. Atât mini-reactorul modular, cât și extinderea centralei de la Cernavodă ridică semne serioase de întrebare privind costurile, calendarul și fezabilitatea.
Critici la adresa finanțării și a contractului pentru Doicești
Peiu afirmă că proiectul de la Doicești ar putea ajunge la 9-10 miliarde de dolari, din care peste 7 miliarde ar urma să fie împrumutate de la partea americană. În acest scenariu, România nu ar avea garanții clare nici asupra costului final, nici asupra rezultatelor tehnice.
Statul ar putea intra într-un angajament extrem de costisitor fără să știe sigur dacă va obține centrala promisă și fără să poată compara eficient investiția cu alte soluții energetice mai ieftine.
În același timp, Peiu avertizează că, dacă proiectul nu va fi dus la capăt, România s-ar putea confrunta cu un arbitraj internațional și cu un conflict diplomatic major cu Statele Unite, în calitate de partener strategic.
Îndoieli privind reactoarele de la Cernavodă
Liderul senatorilor AUR pune sub semnul întrebării și proiectul reactoarelor 3 și 4 de la Cernavodă. El amintește că România folosește la Cernavodă tehnologia CANDU, diferită de reactorul de tip PWR, mai răspândit la nivel internațional.
Diferența tehnologică complică serios proiectul și arată că, în lume, numărul de reactoare CANDU funcționale este limitat. În plus, ultimul reactor CANDU conectat la rețea a fost cel de la Cernavodă, în 2007, și se pune întrebarea dacă producătorii mai au capacitatea necesară pentru a livra încă două unități.
Problema nu este doar tehnică, ci și de continuitate industrială, în condițiile în care acest tip de tehnologie nu a mai fost construit pe scară largă în ultimii ani.
Mini-reactoarele modulare, văzute ca proiecte scumpe și riscante
Peiu este critic și față de mini-reactoarele modulare, pe care le descrie drept un proiect de tip FOAK, adică un model de început, care ar costa semnificativ mai mult decât unul produs în serie. Astfel de proiecte sunt mai greu de finanțat și presupun dobânzi mai mari, din cauza riscurilor ridicate.
Senatorul compară costurile cu evoluțiile din alte domenii energetice, amintind că energia solară și cea eoliană au înregistrat scăderi importante de preț în ultimul deceniu. În schimb, investițiile în SMR ar avea un cost pe MW mai mare decât în cazul centralelor clasice.
Estimarea este că prețul final al energiei produse ar depăși 100 de dolari pe MWh, un nivel care ar face proiectul comparabil cu centralele pe cărbune și mai scump decât alte opțiuni nucleare tradiționale.
Sistemul energetic, în fața unor presiuni suplimentare
România nu își permite, în acest moment, să susțină simultan cele două mari proiecte nucleare, întrucât costul total s-ar apropia de 20 de miliarde de dolari. Se estimează că primul mini-reactor de la Doicești ar putea deveni funcțional abia în jurul anului 2030, iar reactoarele de la Cernavodă ar necesita și mai mult timp.
Situatia este agravată de problemele deja existente în sistemul energetic: reactorul 1 de la Cernavodă urmează să intre în modernizare în 2027, iar unele grupuri pe cărbune din Oltenia ar trebui oprite încă din 2026. În același timp, alte proiecte precum Iernut, Turceni sau Ișalnița nu sunt, în prezent, suficient de avansate.
Guvernele și miniștrii Energiei din ultimii ani sunt acuzați că au girat, prin decizii populiste și lipsite de coerență, o situație care lasă România cu puține opțiuni și cu multă incertitudine în fața cererii viitoare de energie.
